Febra

Febra este definită ca creșterea temperaturii corpului peste 37,8 °C, având ca punct de referință o măsurătoare rectală. Măsurătoarea axilară sau cea la nivelul timpanului poate indica valori cu 0,3 până la 0,5 °C mai mici. Clinic, orientativ, vorbim de febră de la o temperatură de peste 38 °C și de febră ridicată la peste 39 °C.

Febra este, de regulă, asociată cu transpirații nocturne. Din punct de vedere diagnostic, este esențială identificarea cauzei și a simptomelor asociate, precum durerile de gât, dispneea, durerile de urechi, dificultățile sau problemele la urinare, diareea, greața, vărsăturile, durerile toracice, durerile de spate, durerile de cap, care pot oferi informații prețioase.

Anamneza se bazează pe istoricul recent, incluzând călătoriile, mediul de lucru, bolile sau intervențiile chirurgicale recente, leziunile recente, sarcina, nașterea, contactul cu persoane bolnave, mușcăturile de animale sau insecte, anamneza sexuală și consumul de droguri.

Examinarea clinică implică evaluarea vigilenței, parametrilor vitali (tensiune arterială, frecvență cardiacă, frecvență respiratorie), semnelor de deshidratare, prezența eventualelor exanteme sau erizipel, identificarea rănilor inflamate, examinarea ganglionilor limfatici, evaluarea oro-rino-faringelui, auscultația cordului și plămânilor, palparea abdomenului, examinarea lojilor renale și evaluarea statusului neurologic.

Dacă în urma evaluării clinice și a anamnezei nu apar semne de alarmă, febra poate fi inițial ignorată, fiind cel mai adesea de origine virală. Dacă febra durează mai mult de 5 zile, se recomandă reevaluarea periodică la fiecare 3 zile. Pe parcursul evoluției pot apărea informații suplimentare relevante.

Se pot efectua analize de laborator precum hemoleucograma, VSH, CRP, transaminaze, lipază, creatinină, serologie pentru hepatita B și C, anticorpi ANA și testarea HIV. De asemenea, se pot preleva culturi de sânge, urină și scaun. Pentru diagnosticul imagistic sunt disponibile ecografia abdominală, radiografia toracică, EKG și ecocardiografia.

În cazul unei procalcitonine în limite normale (sub 0,25 ng/mL), este puțin probabilă o infecție sistemică severă, datorită valorii predictive negative foarte ridicate. Corelarea proteinei C-reactive și a procalcitoninei cu necesitatea antibioterapiei rămâne, însă, mai puțin clară.

O febră care persistă peste 21 de zile este catalogată ca febră de origine necunoscută și necesită investigații suplimentare obligatorii în spital.

Cele mai frecvente cauze ale febrei includ: infecțiile virale respiratorii, otita medie, amigdalita, infecția cu Epstein-Barr, bronșita, pneumonia, cistita, pielonefrita, colecistita, apendicita, diverticulita, gastroenterita, erizipelul, abcesele. Boli mai rare, dar care nu trebuie neglijate, includ: meningita, encefalita, endocardita, infecția HIV, tuberculoza, febra neutropenică, sindromul Kawasaki, malignitățile, sarcoidoza, lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoidă, boala Basedow, boli intestinale cronice, embolia pulmonară, malaria, traumatismul cranio-cerebral, febra indusă medicamentos.

Majoritatea medicamentelor pot induce febră, exemplu: amfotericină, ampicilină, antitrombină III, atropină, carbamazepină, cefalosporine, chinidină, diltiazem, famotidină, nifedipină, nitrofurantoină, penicilină G, ranitidină, vancomicină, teicoplanină.

Sindromul Kawasaki

Această afecțiune trebuie suspectată la copiii sub 5 ani care prezintă febră, dureri faringiene și limfadenopatie sau exantem. Sindromul Kawasaki este o vasculită acută, de cauză necunoscută, manifestată prin inflamația pereților vaselor de sânge. Diagnosticul se stabilește prin prezența febrei persistente peste 5 zile și cel puțin 4 dintre următoarele criterii: eritem și edem al palmelor și tălpilor, exantem fără vezicule, conjunctivită bilaterală, inflamație orofaringeană, adenopatie cervicală. Tratamentul constă în administrarea de imunoglobuline intravenos. Un diagnostic precoce și un tratament rapid sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor severe, cum ar fi: anevrism coronarian, miocardită, pericardită, insuficiență cardiacă.

Febra și tumorile maligne

Doar 10% dintre tumorile maligne sunt asociate cu febră. Cel mai adesea, febra apare din cauza infecțiilor bacteriene secundare imunosupresiei induse de boala malignă. Din acest motiv, pacienții cu boli maligne nu trebuie clasificați automat ca având febră indusă de tumoră, deoarece aceasta este mai rară decât s-ar putea crede.

Tratament

Scăderea febrei este indicată < 39°C, iar la copiii cu istoric de convulsii febrile < 38,5°C. Convulsiile febrile apar de obicei în faza ascendentă a febrei și, în ciuda unei terapii optime, pot fi dificil de controlat.

Copiii care au avut anterior convulsii febrile trebuie să aibă la dispoziție diazepam rectal (5 mg) pentru administrare în cazul unui nou episod convulsiv.

Medicamente utilizate pentru scăderea febrei

1. Paracetamol

• Doză: 7,5 - 15 mg/kg corp la fiecare 6 ore

• Doză maximă: 30 mg/kg corp/zi

• Medicament de primă intenție, sigur pentru adulți, copii, gravide și femeile care alăptează, antidot în caz de supradozaj: acetilcisteină.

2. Ibuprofen

• Doză: 7 - 10 mg/kg corp la fiecare 6 ore

• Doză maximă: 30 mg/kg corp/zi

• Administrabil la gravide doar în primul trimestru, contraindicat în trimestrele II și III de sarcină

3. Aspirină

• Doză: 500 mg

• Evitată la gravide după săptămâna 28, contraindicată la copii din cauza riscului de sindrom Reye. Sindromul Reye apare post-administrare de aspirină și infecție virală, cel mai frecvent la copii. Se manifestă prin encefalopatie cu presiune intracraniană crescută și insuficiență hepatică acută. Nu există tratament specific, iar managementul este doar suportiv.

4. Metamizol

• Doză: 8 - 16 mg/kg corp la fiecare 6 ore

• Doză maximă: 60 mg/kg corp/zi

• Contraindicat în sarcină, alăptare și la copii